Sunhwa mergea incet spre casă.Liniştea paşilor ei o făcea să se simtă o umbră.Încerca din răsputeri să înteleagă de ce a procedat aşa, de ce nu a luptat pentru ce iubeşte, de ce nu a ales să fie fericită... Poate ca de aceea că a ales prietenia în locul dragostei, a ales să se sacrifce pentru că cunoştea ce înseamna asta. Nu mai conta oricum, o spusese, şi ce mai contează dacă nu fusese inima ei...

Patul era rece, era trist şi Sunhwa incercă să-l încălzească cu căldură din inima ei, dar nu reuşea, aşa că lăsă caldura lacrimilor să faca acest lucru şi,intr-un sfîrşit, adormi.

Aroma cafelei de dimineaţă o învioră. " Fiecare trecem prin încercările vieţii, Dumnezeu are grijă de toate." îşi spuse Sunhwa şi ieşi din casă gata să infrunte greutăţile zilei de azi.

- Ah, ce bine îmi pare sa vă revăd, domnişoară! îi spuse cu glas placut paznicul blocului. Am pentru dumneavoastră o scrisoare.

- Sigur e pentru mine? 

- Desigur, domnul ce a lăsat-o mi-a spus clar: "Han Sun Hwa", zise paznicul şi îi întinse plicul.

- Multumesc, răsounse Sunhwa şi luă tremurînd plicul.Nu ştia de ce tremură.Îl deschise ,păli :

" Dragă Sunhwa,te invit la petrecerea cu ocazia zilei de naştere a lui Minguk care va avea loc la data de 16 a lunii curente în restaurantul ***.Te aştept cu nerbdare,Himchan.

Sunhwa scăpă scrisoarea din miină. Dorea, dorea atit de mult să-l vadă şi pe el ,şi pe Minguk încît i se părea ca  se sufocă. Dar nu avea voie,