Telefonul suna intruna si Sunhwa raspunse lenes:

- Da.

- Hey, Sunhwa...azi vii acasa? Cred ca ar trebui sa organizm o cina cu aceasta ocazie. Ce zici?

- Hyosung nu cred ca e nevoie...nu as vrea...

- Nu accept raspunsul.Azi , la 18:00, la mine.

Nici nu reusise sa spuna ceva ca telefonul deja era inchis. Oare de ce ? Sunhwa ridica incet capul si privi in oglinda. Era ea, Ceeasi fata, acelasi corp, dar un alt suflet...Astazi iesea din spital si era enorm de bucuroasa ca pleaca acasa. Se scula si se apropie de  fereastra...Aerul dulce ii patrunse in toata fiinta si se simti fericita. Nu stia de ce,dar fericirea asta ii scalda fiecare particica a corpului si ea intinse miina spre soare. Razele aurii se jucau cu degetele...

- Esti gata?

- Mamaaa...Sunhwa o cuprinse si inchise ochii.

La 17:45 Sunhwa iesea din taxi-ul oprit in fata casei prietenei sale.Intra in casa de unde venea mirosul bucatelor delicioase.Se auzeau vorbe si Sunhwa incerca sa ghiceasca pe cine oare a mai invitat Hyosung, dar deodata se opri .Auzea clar glasul lui...Vru sa se intoarca si sa plece...

- Sunhwa, ai venit!

Privi in jos,lasind lacrimile sa nu pateze obrazul,apoi se intoarse. Changmin o privea zimbind, iar linga el statea cel pe care il vedea fara a privi spre el, Himchan

- Am vrutsa fie o surpriza , zise Hyosun.Mincarea inca nu e gata,asa ca eu va las putin.

- Sorry, ca nu te-am anuntat, spuse Changmin. Se apropie si o cuprinse. Statea asa, simtind tacerea si frica.Era cea care pricinuia durerea, dar si cea care o primea.Se temea sa ridicea capul