Caldura mare o sufoca, asa ca Sunhwa se grabi sa savureze inghetata de capsuni cuprinsa de gindurile sale. Ramase umita cind Hyosung il saruta pe Himchan, dar isi pastrase calmul si luara cu totii masa intr-o atmosfera vesela.Desi imbracse masca indiferentei, nu-si juca rolul ca o actrita profesionista,caci ceilalti observara tacerea ei. Himchan o privea pe ascuns si aceasta o facea sa fie si mai nesigura.Bine ca telefonul suna si ea se scuza pretinzind ca are o adunare urgenta. Isi lua ramas-bun si iesi din restaurant la fel iese pasarea din colivie , spre libertate.

Hyosung...era prietena ei, era sora ei, era tot ce avea mai scump dupa parintii sai. Simti picioarele nu o mai tin asa ca se aseza pe o banca.Amintirile incepura sa-si descoase pinza lor prafuita si Sunhwa privind in gol, incepu sa vada inca o data filmul vietii sale:

'' - Mama, de ce nu pot sa am si eu o inima sanatoasa ca toti copii?

-Ai sa ai ,fiica mea.Eu cu tatal ta vom face orice ca sa  ai aceasta inima sanatoasa.

Asa treceau zile pe care Sunhwa le petrecea in salonul de culoare alba a spitalului. Medicii si surorile medicale ii erau prieteni, copii bolnavi ca si ea sperau impreuna ca odata si odata vor avea o inima sanatoasa.Suferi mult cind unul dintre prietenii sai nu asteptase inima noua,ci pleca spre Dumnezeu,dar totusi ea rabda, asculta,visa.O avea pe Hyosung, soarele ce intra in palata  si ii povestea totul dincolo de ea.Crescu, incepu sa scrie, scria roman