Sunhwa simti un miros si un aer cunoscut o invaluise.Deschise incet ochii si nu gresise,se afla in spital.Mai multe glasuri ingrijorate se auzea zumzaind.Simtea o durere in  bratul sting si simti ca nu-l poate misca.Incerca sa-si aduca aminte ce s-a intimplat si deodata tresari:

- Mama,ce s-a intimplat cu copilul?!

-Sunhwa, ti-ai revenit?!O, doamne, ce s-a intimplat?Stii doar ca trebuie sa ai grija de tine!Nu te recunosc!

sunhwa isi privi cu duiosie mama care incepu sa plingasi se indi ca Dimnezeu i-a fact cadou niste parinti angelici.Isi privi indelung mama, si cu ochi rugatori ii zise:

-Mama, era vorba de un copil, nu puteam sa fiu indiferenta.

- Stiu,dar totusi...a,tatal copilului e aici.A zis ca vrea sa vorbeasca cu tine.Pot sa-l invit.

- Da, zise Sunhwa.

Intoarse capul spre fereastra si privi razele soarelui inunda camera.Era o zi frumoasa.

-Salut.

Acest glas.De ce tocmai acum trebuie sa il auda in mintea sa.Sunhwa intoarse capul si ochii ii ramasera tintiti spre cel care era tatal copilului.De ce?

Himchan statea in fata ei.O privea cu acei ochi pe care ii stia de undeva, din trecut.Stateau tacuti,pentru ca inimile lor vorbeau pentru ei.

- Multumesc,ii zise intr-un sfirsit.Se aseza pe scaun si il spropie de pat.

- Era fiul tau?

- Da, e fiul meu.Unica bucurie pe care o am in viata asta.Sunhwa, nu stiu, nu pot sa-mi explic,dar ceva ma face sa tresar, sa simt amintiri, sa vreau sa te vad in fiecare zi...

- Himchan...Sunhwa il opri.O lacrima ii brazda obrazul.

- Lasa-ma sa-ti zic.Simt nevoia.

Himchan's pov

I-am multumit mereu lui Dumnezeu pent