Sunhwa se retrase mirata...Mi re...?Cine putea fi persoana pe care el o avea in vise.Ah, da!Sotia lui....cea de care ea uitase, insa pe care el o iubea. putu sa fie asa de idioata incit sa nu-si dea seama de ceea ca tot ce visase pina acum cadea intr-un gol absurd . Himchan tresari. Nici el nu stia de ce spuse numele lui Mi re. O simtise atit de aproape ...

- Sorry, nu stiu ce a dat peste mine, bilbii el in nestire.o

-  E ok, spuse Sunhwa si o lua la fuga. De cind incepu o noua viata nu era persoana care sa lase lacrimile sa-i cada cu orice ocazie, azi insa nu si le putea abtine. Vintul cald i le stergea cu miina sa trista, insa ele nu se dadeau batute: curgeau ca niste izvoare curate, stringeau in ele toata durerea,          frica, tristetea.Ajunse in graba lingaun copac, se lasa doborita de tristete jos. Vintul pleca, lasindu- i pe obraz amprente amare. Ramase asa in nestire citeva clipe, si auzi de departe glasul vesel al prietenei sale: 

- Sunhwa!!!!

-  Sunt aici, raspunse cu jumatate de glas, nevrind sa fie deranjata.

- Ce faci? Inca nu te- ai imbracat, acolo veselia e in toi.

- Nu ma simt bine, ar fi mai bine sa plec acasa.

- Ce cu tine ? Abia am venit.

- Tu ramai, eu am sa plec.

Hyosung intelese ca doreste sa fie singura asa ca ii permise sa plece.De citeva zile se gindea ca toata povestea asta nu va duce la bine ,dar si mai interesant era ca dupa ce il vazuse pe Himchan se gindea intruna la el. Sa fi zis ca ii atrage atentia. Nu. Se vedea clar ca era atras de Sunhwa ,totusi nu-si putea lua mintile de la el. Oare era ea persoana care sa-si faca prietena sa sufere?

Sunhwa mergea incet. Arrul proaspat ii aducea speranta, era atit de mica in Universul acesta mare si n