În fiecare pauză băieţii din clasa mea şi nu numai , se adunau în spatele clasei , iar toate fetele îi admirau. Eram curioasă şi totuşi am reuşit să îi ignor, dar mă tot gândeam "de ce îi pace toată lumea?"

În ultima pauză a zilei de miercuri mi-am aşezat picioarele pe bancă, mi-am pus căştile pe urechi şi am ascultat muzică.

Credeam că dacă îi ignor , mă ignoră şi ei. Dar nu a fost aşa.

După ore băieţii s-au adunat din nou în clasa mea; m-am ridicat de pe scaun şi m+am îndreptat spre ieşire, iar o persoană m-a prins de mână întrebând.

" De ce nu mă placi? "

I-am împins mâna şi apoi am plecat spre casă. Tot drumul până acasă m-am tot gândit la ochii lui. Erau foarte blânzi şi plăcuţi.

Următoarea zi , înainte de oră, băieţii erau la mine în clasă. Pe banca mea era un plic roz. L-am deschis şi am găsit o bucată de hârtie pe care era scrisă adresa unei case părăsite. Dupa ore m-am îndreptat spre casa părăsită. Casa a luat foc în urma cu 10 ani. Era neagra si aproape dărâmată. Am împins uşa care s-a trântit de perete, şi am intrat in casa groazei. Toată gaşca era acolo. Tipul care m-a prins de mână cu o zi în urmă, m-a prins de mână şi mi-a şoptit : 

" Aici ne găseşti de fiecare dată când ai nevoie de ajutor. Ei sunt prietenii mei: U-know, L.Joe, Mickz, iar eu sunt JaeJoong, spune-mi Hero. Am observat că nu ai mulţi prieteni, iar noi ne gândeam să te ajutăm să ai mai mulţi, ce zici?"

M-am îndepărtat de el şi i-am răspuns :

" Nu, mulţumesc, dar nu am nevoie."

Apoi am plecat. Următoarea zi, înainte de oră, o fată cu păr brunet, scunda şi cu yâmbet larg a venit lângă mine şi s-a preyentat.

" Eu sunt Boram, tu cine eşti? De ce stai singură? Pot să stau cu tine în bancă?"

" Hyuna. Nu prea am prieteni. Da, poţi să stai. "

Din acea zi am devenit cele mai bune prietene.

VA URMA!